Zeita Intelepciunii la Romani: Hadriella.

Azi ma suna Adriana ca sa ma invite la premiera unui film romanesc... de ce? Pentru ca Florin Piersic junior. Invitatia fiind facuta de ea, nici nu m-am gandit sa refuz!

Mergem noi doua la film istoric si dramatic wannabe, hlizim, cascam, ne pasc tentative sinucigase! Si eu am si insistat sa iesim din sala, da ea nu si nu...de ce? Pentru ca Florin Piersic junior. Bai, nu mai zic ca deja ma gandeam cum sa ma razbun pe ea ca ma adusese acolo!

Dar, mare miracol mare, se termina! ALELUIA! In fata se prezinta cativa actori, si, bineinteles si mult asteptatul Florin Piersic junior. Stau eu oleaca, ma uit. Regretele se stergeau unul cate unul din capul meu. Brusc ora aceea si ceva de plictiseala parea un sacrificiu justificat. Iar cand si-au terminat si vorbaraia, ne-am apropiat si regretele au disparut complet... Inalt, sarmant, misterios si per total foarte foarte sexi, Florin Piersic junior.

Adriana, acu' nu-mi mai vine sa te bat... de ce? Pentru ca mi-ai facut ziua buna... de ce? Pentru ca Florin Piersic junior.

Public Restroom

Azi tovarasul George a venit cu o propunere... O propunere interesanta. Demna de luat in- bine, ne-am facut un blog comun!!! Ce-o sa faceti?! Dati-ma in judecata!

...sau mai bine nu.

Daca vreti sa vedeti cam ce excreteaza creierele noastre, intrati acilea:

http://painesimiere.blogspot.com/

P.S. : Titlul e " Public Restroom" ca sa nu fie " Toaleta publica".

Shamon!

Booon....so, astazi, umbland prin computeru' mamei, am dat peste un folder cu poze vechi. Poze de pe vremea cand stateam in banca cu George, cand aveam pretentii de roackerita, cand aveam breton de Cleopatra, cand Alexandra nu era inalta si moadeala.

Dar miezul, alias ceea ce ma face sa scriu in momentul de fata, sunt imaginile cu sau impreuna cu o persoana vesnic ubicua in viata mea- Cristina ( aka Kadaj, Carrie, Carolina etc). Ei da, dragi telespectatori si radioascultatori, cum ar spune S. King tradus, Cristina, my all-time best friend. Ca sa fac un rezumat corespunzator, nu exista persoana cu care sa ma cert mai mult decat cu ea, si culmea, doar foarte rar din prostii! De ce? Pentru ca e una din EXTREM de putinele persoane care ma intereseaza, pentru ca mi-e draga si nu concep existenta mea fara a ei. E destul de simplu, serios, ne cunoastem de atata vreme ca nu mai are importanta ca de multe ori suntem insuportabile ( probabil n-ati inteles... IN-SU-POR-TA-BI-LE.... gata, ma simt mai bine acum ca am demonstrat ca stiu si sa silabisesc).

Dar faza e ca avem multe de vorbit... sau mai bine zis, ne facem multe de vorbit. Si ne si place sa palavragim. Doar nu se asteapta cineva sa facem ceva care sa includa si miscare fizica... Nu, nu, e impotriva firii mele. Dar am inceput deja sa bat campii, asa ca in order sa nu va pierd total interesul, am sa postez ( fara acordul Cristinei) poza care mi-a gadilat degetele si m-a pus pe tastat. Here goes...

 

So, aia din dreapta e Cristina, aia din stanga is eu. In bluza Cristinei. In camera Cristinei... in bratele Cristinei. Si in spate posterul cu Tokio Hotel. Care a fost indepartat. Mare pacat mare, dar Tom cam stramba din nas la James si Kirk, asa ca ghiciti cine a zburat din peisaj...

We will rock on until the end of our times... Or until I die of one of my many horrible diseases!

Shamon, girl!;)