duminică, 30 august 2009

FUR!

Da... din cand in cand se intampla cate un mic rahat care iti aminteste ce-i cu viata ta. In ce tara traiesti... ce sanse ai sa scapi.

Tovarasul George tocmai mi-a dat o veste care m-a adus cu picioarele inapoi in plaiul mioritic. In cartierele dragei Romanici, cu localnici linistiti, muncitori.... lipsita cu desavarsire de hoti si de ratati! Unde legea e suzerana. Unde oamenii se respecta intre ei. Unde poti lasa o bicicleta legata de scara mai mult de jumate de ora fara sa-ti pui probleme de gen " oare o mai gasesc acolo ori ba?". Unde lucrurile nu mai pot fi imbunatite...pentru ca deja totul e perfect!

Am sa inchei post-ul cum incheiam toate compunerile pana in clasa a 6a- si atunci a sunat ceasul si am realizat ca trebuie sa ma duc la scoala.

sâmbătă, 29 august 2009

La multi ani...

Din cate imi imaginez, stie toata lumea de decesul neasteptat si tragic al lui Michael Jackson.

As minti daca as spune ca am fost o mare fana... cel mult pot admite ca una din melodiile lui m-a obsedat o vreme, acum mai mult timp. Atat. Insa cand am aflat de trecerea lui in nefiinta prima reactie a fost : "mda...imposibil!". Insa in zilele ce au urmat am experimentat ceva straniu. A inceput sa-mi para foarte rau... chiar sa-i duc lipsa! Stupid, zic eu, din moment ce cat a fost in viata stiam de el la modul ca eram constienta ca exista si ca e foarte faimos. Dar mi s-a parut o adevarat dezechilibrare a firii faptul ca Michael nu mai era... cum sa nu mai fie? El?!

In tot cazul, dupa cateva saptamani de ascultat si vazut, am conchis ca Michael Jackson a fost un artist genial si un om bun. Dar vreau cu disperare sa-mi inchid urechile la tot ce se zice acum. La tot ce se scrie si tot ce se "descopera" despre el. Informatiile sunt necesare, nu zic nu, dar cred ca noua generatie (de "descoperitori" ai artei lui Michael Jackson) n-ar trebui sa se loveasca intai de confesiunile asa-zisului amant al lui ( eu nu sunt o persoana din cale-afara de sensibila, dar, va zic, am citit chiar ieri niste chestii pe net care mi-au facut greata!), sau cu declinul asta care i-a fost fatal. Bine, asta ar fi ideal, sa-l vedem si noi cum l-au vazut parintii nostri, insa din nefericire, prea putin probabil.

Oricum, sper ca acum are parte de odihna pe care n-a cunoscut-o o viata intreaga! La multi ani, Michael...

V-am avertizat ca n-am sa ma pot abtine!

Cu dedicatie

Ok, m-am intors si am terminat cu rant-urile stupidute legate de teme ultra-discutate ( desi sunt sigura ca in scurt timp n-am sa ma pot abtine sa nu postez ceva despre ... ahem! Mai vad...).

Post-ul asta e dedicat unui individ ingenuu care mi-a amintit de placerile bloguitului! Individ pe nume Tudor, dar cunoscut in cercuri restranse ( trebuie mentionat ca de acum ar trebui sa aiba drepturi de autor pentru expresia asta) drept George. Cu alte cuvinte, daca am sa fac vreo referire la un George, de el e vorba, pentru ca pentru mine asa o sa ramana, nu cu alt nume de familie, nu Tudor.

Deci, tovarase de blog, asta e pentru tine si pentru "your genuine ways" loved by all and even copied by some!

Hai salut!

...scuze, nu m-am putut abtine.