As minti daca as spune ca am fost o mare fana... cel mult pot admite ca una din melodiile lui m-a obsedat o vreme, acum mai mult timp. Atat. Insa cand am aflat de trecerea lui in nefiinta prima reactie a fost : "mda...imposibil!". Insa in zilele ce au urmat am experimentat ceva straniu. A inceput sa-mi para foarte rau... chiar sa-i duc lipsa! Stupid, zic eu, din moment ce cat a fost in viata stiam de el la modul ca eram constienta ca exista si ca e foarte faimos. Dar mi s-a parut o adevarat dezechilibrare a firii faptul ca Michael nu mai era... cum sa nu mai fie? El?!
In tot cazul, dupa cateva saptamani de ascultat si vazut, am conchis ca Michael Jackson a fost un artist genial si un om bun. Dar vreau cu disperare sa-mi inchid urechile la tot ce se zice acum. La tot ce se scrie si tot ce se "descopera" despre el. Informatiile sunt necesare, nu zic nu, dar cred ca noua generatie (de "descoperitori" ai artei lui Michael Jackson) n-ar trebui sa se loveasca intai de confesiunile asa-zisului amant al lui ( eu nu sunt o persoana din cale-afara de sensibila, dar, va zic, am citit chiar ieri niste chestii pe net care mi-au facut greata!), sau cu declinul asta care i-a fost fatal. Bine, asta ar fi ideal, sa-l vedem si noi cum l-au vazut parintii nostri, insa din nefericire, prea putin probabil.
V-am avertizat ca n-am sa ma pot abtine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu